Ţările cel mai vulnerabile est - europene la un război prelungit în Iran sunt cele cu ...

zf.ro · Mar 2, 2026 · Collected from GDELT

Full Article

Explozia preţurilor gazelor pe pieţele din Europa din cauza războiului din Iran poate duce şi la regândirea relaţiei pe care UE o are cu gazele ruseşti. Ungaria încă importă, masiv, gaze din Rusia. În Germania se vorbeşte de redeschiderea Nord Stream, gazoductul ruso-german care ocoleşte Ucraina. Totul depinde de cât de lung şi de extins va fi conflictul. În Europa Centrală şi de Est, scumpirea energiei din cauza războiului din Orien­tul Mijlociu va împinge inflaţia în sus. România are cea mai ridicată inflaţie din UE. Şocurile care se propagă pe culoarul petrolului şi gazelor naturale vor lovi cel mai dur statele cu cea mai mare dependenţă de importurile de energie, se arată într-o analiză a ING. Războiul va tinde să forţeze băncile centra­le din regiune să amâne pe perioadă nede­ter­minată scăderile de dobânzi. Pe pieţele valu­tare, România, Ungaria şi Turcia sunt cele mai vulnerabile la fuga investitorilor din faţa riscului. Ieri, pe pieţele europene un salt enorm au înregistrat preţurile gazelor. Oprirea producţiei de GNL de către Qatar s-a tradus prin creşteri care au depăşit şi 50%. La nivel internaţional, dolarul şi-a reluat rolul de activ de refugiu după o lungă perioadă de depreciere care a făcut să apară pericolul ca euro să devină prea puternic. Dolarul câştigă mulţumită independenţei energetice a Americii şi posibilităţii ca scum­pirea petrolului să influenţeze po­li­tica monetară a Rezervei Federale a SUA, ceea ce face ca moneda americană să fie mai atractivă. Luni, monedele est-europene s-au depreciat uşor, pe bursele din regiune acţiunile companiilor care produc petrol şi gaze au crescut, unele până la niveluri record, în timp ce companiile de turism cu operaţiuni în Orientul Mijlociu au scăzut. Războiul din Iran produce efecte în Europa de Est, însă impactul iniţial a fost redus. Energia scumpă înseamnă profituri mari pentru pro­ducătorii din sector. Pe de altă parte, turismul din Orientul Mijlociu este ca şi mort. De interes este cât de mare va fi şocul con­flictului pe piaţa petrolului deoarece preţurile carburanţilor tind să influenţeze mai puternic economiile. Arabia Saudită şi celelalte state din OPEC au majorat producţia de ţiţei pentru a ţine cotaţiile jos. După primele bombardamente ale Iranu­lui, Dubai a devenit o insulă de pe care nu se mai putea pleca, iar una dintre cele mai mari rafinării ale Arabiei Saudite şi-a încetat activi­tatea. Qatar a închis cea mai mare instalaţie de procesat gaze naturale lichefiate din lume. Traficul prin Strâmtoa­rea Ormuz, pe unde trec 20% din petrolul lumii, fur­nizat de Arabia Saudită, Emiratele Arabe Unite, Irak, Kuweit dar şi Iran, şi vapoare cu diferite alte mărfuri şi produse, a fost restricţionat. Cele mai mari întrebări legate de noul răz­boi din Iran, în care ţara a răspuns cu bombar­damente în Orientul Mijlociu la atacuri ale SUA şi Israelului, sunt dacă statele din Golf, producătoare de petrol şi gaze, s-ar alătura cu armatele lor confruntării împotriva regimului de la Teheran şi dacă preţul petrolului va depăşi 100 de dolari pe baril. Statele din Golf au propriile armate. Cea a Arabiei Saudite este considerată cea mai puternică dintre ele. O alinaţă, chiar şi de conjunctură, între ţările arabe şi Israel contra Iranului ar fi ceva extraordinar. Dacă la începutul noului război atacurile cu rachete şi drone iraniene au vizat bazele ame­ri­cane şi occidentale din regiune, obiectivele ţin­tite s-au extins treptat pentru a include in­fra­struc­tură civilă, cum ar fi hoteluri şi aeropor­turi, şi energetică şi zone industriale. Specialiştii apreciază că este puţin probabil ca statele din Golful Persic să atace direct, cu propiile armate, Iranul. Însă ele pot susţine o coaliţie contra Teheranului, căutând să împie­dice extinderea conflictului. Rămâne de văzut cine va face parte din ea, în funcţie de cât de mult va dura războiul şi cât de extins va fi acesta. Liban a fost deja înghiţit de el. Franţa a anunţat că trimite în Mediterana de Est portavionul Charles de Gaulle şi că va apăra statele Golfului, şi în special Iordania, cu care Parisul are o relaţie specială, potrivit presei. Charles de Gaulle ar veni tocmai din Marea Baltică. Acest lucru atrage atenţia asupra unui alt aspect al războiului: poziţia diplomatică a Uniunii Europene. Unele state membre ale UE sunt de acord cu iniţiativa Washingtonului, altele o critică. Uniunea nu are o voce comună. Nu a avut nici când regimul de la Teheran a înăbuşit în sânge cea mai recentă revoluţie iraniană. Este important ca UE să acţioneze şi nu doar să reacţioneze deoarece conflictele din Orientul Mijlociu şi crizele din nordul Africii pot fi sursele unor noi crize ale refugiaţilor şi a altor feluri de crize. Ultima, cu milioane de oameni fugind de războiul din Siria, a şubrezit unitatea UE şi a oferit o poziţie superioară Turciei, ţară care a stăvilit cea mai mare parte a valului. În privinţa petrolului, Iranul contribuie cu doar 3-4% la producţia globală. Însă controlează strâmtoarea Ormuz, una dintre cele mai aglomerate din lume mai ales datorită tancurilor petroliere care vin şi pleacă din Golful Persic. De asemenea, Qatarul, unul dintre cei mai mari producători de GNL din lume, nu-şi poate exporta marfa decât pe acolo. Specialiştii cred că blocarea prelungită a Ormuzului poate împinge cotaţiile ţiţeiului la 100 de dolari pe baril şi chiar mai sus. Luni, Brentul, referinţa pentru pieţele internaţionale, a înregistrat o creştere de peste 10% şi a depăşit 80 de dolari pe baril. Cota minimă a acestui an a fost de puţin sub 60 de dolari pe baril. Petrol scump înseamnă carburanţi scumpi, iar scumpirea transportului se propagă cu uşurinţă în alte niveluri ale economiilor, producând inflaţie. Inflaţie crescută înseamnă măcinarea nivelului de trai. Sunt unii analişti care iau în calcul saltul cotaţiilor petrolului la 150 de dolari pe baril, un nivel nemaivăzut în istorie. Maximul istoric a fost înregistrat în iulie 2008 şi a fost de 147 de dolari pe baril. Piaţa a reacţionat atunci la cererea intensă din partea Chinei şi Indiei, economii emergente uriaşe, şi la temerile că producţia se apropie de apogeu. Un alt vârf, un pic mai mic, a fost atins în 2022 când Rusia, şi ea mare producăror de petrol, a pornit război contra Ucrainei. Ieri, un salt enorm au înregistrat preţurile gazelor pe pieţele europene. Oprirea producţiei de GNL de către Qatar s-a tradus printr-o creştere de peste 50%. Piaţa a fost volatilă, cu oscilaţii extreme de la minut la minut. QatarEnergy a anunţat luni că a stopat producţia de GNL după ce facilităţile sale au fost atacate. Qatar este sursa a până la 14% din importurile de GNL ale Europei. Aceasta înseamnă că nu se numără printre principalii furnizori, primul loc fiind ocupat de SUA. Însă dacă întreruperea va fi de durată, impactul indirect ar putea fi semnificativ. Această explozie a preţurilor poate duce şi la regândirea relaţiei pe care UE o are cu gazele ruseşti. Ungaria încă importă, masiv, gaze din Rusia. În Germania se vorbeşte de redeschiderea Nord Stream, gazoductul ruso-german care ocoleşte Ucraina. Există, desigur, şi scenariul în care regimul de la Teheran acceptă condiţiile cerute de SUA şi de Washington şi renunţă la programul său nuclear. Eliminarea liderului iranian suprem, ayatollahul Ali Khamenei, este un început. Există şi perspectiva căderii regimului şi a redeschiderii ţării spre lumea occidentală. Dar până atunci SUA au avertizat că trimit mai multe trupe americane în Orientul Mijlociu, criticându-şi aliaţii care pun beţe în roate iniţiativei militare americane. Iar Israelul caută să nimicească trupele Hezbollah din Liban, lovind în acelaşi timp ţinte din Iran. Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels