Cine va conduce Iranul după Khamenei ? Bătălia pentru putere de la Teheran intră ...

zf.ro · Mar 2, 2026 · Collected from GDELT

Full Article

Moartea ayatollahului Ali Khamenei, survenită în urma atacurilor coordonate ale Statelor Unite şi Israelului asupra Iranului, a aruncat Republica Islamică într-una dintre cele mai periculoase crize politice din istoria sa modernă. În timp ce conflictul militar continuă să escaladeze, o întrebare domină capitalele lumii: cine va conduce acum Iranul şi ce direcţie va lua una dintre cele mai influente puteri ale Orientului Mijlociu? Răspunsul este departe de a fi clar. Chiar şi Washingtonul admite că situaţia a devenit imprevizibilă. Preşedintele american Donald Trump a declarat că operaţiunea militară a eliminat majoritatea figurilor considerate anterior succesorii probabili ai liderului suprem iranian, afirmând că atacurile au „scos din joc aproape toţi candidaţii”. Potrivit acestuia, planurile strategice construite în jurul unor posibili înlocuitori au devenit inutile, deoarece aceştia nu mai sunt în viaţă. În acelaşi timp, afirmaţiile că oficiali iranieni ar fi încercat să contacteze administraţia americană au fost respinse categoric la Teheran, unde liderii politici au transmis că negocierile cu Statele Unite nu sunt luate în calcul, potrivit presei internaţionale. Constituţia Iranului prevede că liderul suprem trebuie ales de Adunarea Experţilor, un organism format din 88 de clerici care deţin autoritatea religioasă şi politică finală asupra statului. Conform Times.com, până la desemnarea unui succesor, conducerea ţării a fost preluată temporar de un consiliu interimar format din preşedintele Masoud Pezeshkian, şeful justiţiei Gholam-Hossein Mohseni-Eje’i şi ayatollahul Alireza Arafi. Această formulă de tranziţie încearcă să menţină stabilitatea într-un moment extrem de tensionat, marcat simultan de proteste interne, presiuni economice şi atacuri militare externe menite, potrivit adversarilor Iranului, să slăbească ordinea revoluţionară instaurată în 1979. În culisele puterii se conturează deja mai multe scenarii. Unul dintre numele cel mai des invocate este cel al lui Gholam-Hossein Mohseni-Eje’i, actualul şef al sistemului judiciar, cunoscut pentru poziţiile sale dure şi pentru rolul jucat în reprimarea protestelor antiguvernamentale. Sancţionat în trecut de Statele Unite şi Uniunea Europeană, el este perceput drept reprezentantul liniei conservatoare radicale, iar ascensiunea sa ar sugera continuitatea politicilor stricte promovate de Khamenei. Un profil complet diferit îl reprezintă Hassan Khomeini, nepotul fondatorului Republicii Islamice, Ruhollah Khomeini. Deşi nu a ocupat funcţii executive majore, numele său poartă o greutate simbolică enormă, iar viziunile sale relativ moderate îl transformă într-o opţiune atractivă pentru cei care speră într-o eventuală deschidere diplomatică. Respectat atât de clerici, cât şi de unele structuri de securitate, el ar putea reprezenta un compromis între conservatori şi reformişti, deşi legăturile sale cu tabăra reformistă au stârnit suspiciuni în rândul aripii dure a regimului. În paralel, atenţia se îndreaptă şi către Mojtaba Khamenei, fiul liderului ucis, o figură discretă dar extrem de influentă în structurile de putere iraniene. Considerat de mulţi drept omul din umbră al aparatului politic şi apropiat de Garda Revoluţionară, el ar avea resursele necesare pentru a consolida rapid controlul asupra statului. Totuşi, ideea unei succesiuni de tip dinastic riscă să provoace reacţii puternice într-o societate care a răsturnat monarhia tocmai pentru a elimina conducerea ereditară. Un alt nume vehiculat în ecuaţia succesiunii este ayatollahul Alireza Arafi, cleric influent şi membru al Consiliului Gardienilor, instituţia care verifică conformitatea islamică a legilor şi a candidaţilor politici. Considerat un loialist al fostului lider suprem, Arafi a fost inclus în conducerea interimară menită să asigure continuitatea statului după moartea lui Khamenei. În ultimele ore au apărut însă relatări contradictorii privind soarta sa, unele surse sugerând că ar fi fost vizat de noi atacuri, fără ca informaţia să fie confirmată oficial. Într-un registru ideologic şi mai dur este menţionat clericul ultraconservator Mohammad Mehdi Mirbagheri, susţinut de facţiuni revoluţionare radicale şi cunoscut pentru discursul său vehement antioccidental şi poziţiile doctrinare inflexibile. Pe scena politică se află şi veteranul Ali Larijani, strateg experimentat şi fost negociator nuclear, văzut ca un posibil mediator între taberele rivale ale establishmentului iranian. Deşi influenţa sa politică este semnificativă, lipsa statutului de cleric senior îl face, conform constituţiei actuale, un candidat improbabil pentru funcţia supremă. Această competiţie pentru putere se desfăşoară într-un moment critic, în care Iranul răspunde militar atacurilor occidentale, iar riscul extinderii conflictului în întreaga regiune creşte de la o zi la alta. Alegerea noului lider suprem nu va determina doar direcţia internă a Iranului, ci şi modul în care ţara va relaţiona cu Statele Unite, Israelul şi restul lumii, fie prin escaladare militară, fie printr-o eventuală revenire la negocieri. După mai bine de patru decenii în care conducerea Republicii Islamice a fost dominată de o singură figură, Iranul intră acum într-o perioadă de incertitudine profundă. În lipsa unui succesor evident şi pe fondul unui război în desfăşurare, lupta pentru putere de la Teheran riscă să devină nu doar o criză internă, ci un moment decisiv capabil să redefinească echilibrul geopolitic global. Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels