Misterul războinicului uriaș de lângă Carei – o descoperire care continuă să ridice întrebări

gazetanord-vest.ro · Feb 17, 2026 · Collected from GDELT

Full Article

În vara anului 2012, în nord-vestul României, liniștea aparent banală a unor lucrări de infrastructură a fost tulburată de o descoperire care avea să stârnească interesul arheologilor din întreaga lume. În apropierea orașului Carei, în județul Satu Mare, muncitorii care lucrau la centura de ocolire au scos la lumină urmele unei așezări preistorice și ale unei necropole vechi de peste trei milenii. Însă unul dintre morminte avea să devină rapid celebru: cel al unui bărbat neobișnuit de înalt pentru epoca sa, supranumit de specialiști „Goliat”. Descoperirea nu a atras doar atenția presei locale, ci și a comunității științifice internaționale. Într-o perioadă în care fiecare vestigiu din Epoca Bronzului poate rescrie fragmente din istoria Europei, scheletul de lângă Carei a adus cu sine nu doar date arheologice, ci și o aură de mister care persistă până astăzi. Un „uriaș” al Epocii Bronzului Analizele antropologice realizate ulterior în Târgu Mureș au stabilit că scheletul aparținea unui bărbat care a trăit în jurul anilor 1500–1400 î.Hr., adică în plină Epocă a Bronzului. Înălțimea estimată — aproximativ 1,93 metri — era cu mult peste media epocii, situată între 1,55 și 1,65 metri. Pentru comunitățile preistorice europene, o asemenea statură era rară și impresionantă. Nu este de mirare că arheologii au făcut imediat paralela cu celebrul personaj biblic Goliat, simbol al forței și al dimensiunilor neobișnuite. Specialiștii au stabilit că războinicul a murit la o vârstă relativ tânără, între 29 și 35 de ani. Oasele nu indicau boli grave, ceea ce sugerează fie o moarte violentă, fie un eveniment neașteptat — ipoteze care au contribuit la aura de mister a descoperirii. Înmormântarea care ridică semne de întrebare Poate cel mai intrigant aspect nu este statura, ci modul în care a fost îngropat. Mormântul se afla la marginea necropolei, nu în interiorul ei. În multe culturi preistorice, poziționarea mormântului reflecta statutul social sau circumstanțele morții. Totuși, în cazul acestui războinic, obiectele funerare indică un statut important: un pumnal de valoare, purtat de obicei de membri ai elitei; poziționarea atentă a corpului; o piatră așezată pe mână — gest interpretat de unii cercetători ca simbolic sau ritualic. Directorul Muzeului Județean Satu Mare, arheologul Liviu Marta, a sugerat că războinicul ar fi putut încălca o regulă a comunității, motiv pentru care nu a fost înhumat alături de ceilalți, dar a fost totuși tratat cu respect. Această combinație — statut înalt, dar izolare în moarte — deschide ușa unor scenarii fascinante: trădare, exil, conflict intern sau chiar un ritual special rezervat unor indivizi aparte. Interes internațional și cercetări suplimentare Descoperirea nu a rămas doar o curiozitate locală. Fragmente osoase au fost trimise pentru analize suplimentare în Germania, iar zona a fost investigată de echipe de cercetători din mai multe țări, inclusiv din Budapesta și Statele Unite. Scanările geofizice au urmărit identificarea altor morminte sau structuri asociate, în speranța că vor oferi context suplimentar pentru înțelegerea comunității din care provenea războinicul. Interesul internațional a confirmat importanța descoperirii pentru arheologia europeană, dar și faptul că multe întrebări rămân fără răspuns. Uriașii din legendele românești – coincidență sau memorie culturală? Descoperirea de la Carei a reaprins discuțiile despre existența unor oameni neobișnuit de înalți în trecutul îndepărtat al regiunii. În tradiția populară românească apar frecvent povești despre uriași, iar unele zone sunt asociate cu astfel de legende: Munții Piatra Craiului și Munții Perșani localitatea Polovragi situl arheologic de la Cetățeni și zona Mănăstirea Negru Vodă regiunea Țara Hațegului cetatea din Oncești Unele relatări istorice menționează chiar necropole cu indivizi de dimensiuni neobișnuite la Argedava, asociată cu regele dac Burebista, dar aceste afirmații sunt privite cu scepticism de comunitatea științifică. În alte locuri, precum Scăieni sau Măriuța, descoperirile de schelete mari au alimentat speculații similare. Este posibil ca legendele să fie doar exagerări ale unor realități rare — indivizi foarte înalți pentru epoca lor — care au rămas în memoria colectivă ca „uriași”. Ipoteze și mistere nerezolvate Deși antropologia explică statura mare prin factori genetici și nutriționali, câteva întrebări persistă: De ce a fost îngropat separat? O pedeapsă socială? O funcție rituală specială? Sau o moarte considerată „impură”? Ce rol avea în comunitate? Pumnalul sugerează statut de elită, posibil lider militar sau membru al unei caste războinice. A fost cu adevărat neobișnuit? Fără alte morminte similare în zonă, nu știm dacă era o excepție sau parte dintr-un grup mai larg. Există alte descoperiri în apropiere? Cercetările geofizice indică potențial arheologic încă neexplorat complet. Între știință și fascinație Cazul războinicului de la Carei este un exemplu perfect al modului în care arheologia poate aprinde imaginația publicului. Pe de o parte, avem date concrete: un individ înalt din Epoca Bronzului, îngropat cu obiecte de prestigiu. Pe de altă parte, modul neobișnuit al înhumării și statura sa au generat o aură de mister. Adevărul este că nu avem nevoie de teorii fantastice pentru ca descoperirea să fie impresionantă. Faptul că un om care a trăit acum peste 3.400 de ani continuă să ridice întrebări astăzi este, în sine, fascinant. Poate că războinicul nu a fost un „uriaș” în sens mitologic. Dar pentru comunitatea sa, și pentru noi, cei care îi descoperim povestea milenii mai târziu, el rămâne un personaj ieșit din comun — o punte între istorie și legendă. Nicolae Ghişan