De la showman la simplu provocator . Semne ale declinului narativ în discursul lui Trump

jurnalul.ro · Feb 26, 2026 · Collected from GDELT

Full Article

Discursul liderului american poate fi perceput ca un simptom al unei transformări mai ample: trecerea de la politica-spectacol, pe care chiar el a cultivat-o, la o retorică defensivă, repetitivă și tot mai puțin convingătoare. Alocuțiunea președintelui a conturat imaginea unui lider care își păstrează capacitatea de a provoca și polariza, dar pare să fi pierdut eficiența narativă și forța mobilizatoare care l-au consacrat. Pe parcursul discursului, Trump a părut obosit. El a avut dificultăți în a citi de pe teleprompter și strângea pupitrul cu o încordare aproape nefirească. Contrastul dintre Trump ca figură centrală a „entertainment”-ului politic și liderul obosit, cu dificultăți în transmiterea mesajelor dorite, a fost remarcat, de altfel, fără prea mare efort, de numeroși participanți la alocuțiunea prezidențială, dar și de milioane de telespectatori. Imaginea unui președinte care citește cu greutate de pe teleprompter și recurge la digresiuni lungi și lipsite de substanță sugerează nu doar o epuizare personală, ci și o uzură a modelului de comunicare bazat pe improvizație și hiperbolă. În trecut, această improvizație era interpretată ca „autenticitate”. Acum, ea este percepută de o mare parte a publicului ca lipsă de coerență. Spectacolul, cândva un capital politic al președintelui, devine, într-un nou context, o povară - un discurs lung, încărcat de divagații, lipsit de noutate și de energie politică. Alocuțiunea a reluat temele obișnuite ale lui Trump: presupusa criminalitate și inferioritate a imigranților; „minciunile” adversarilor săi; propriile virtuți și resentimente. Președintele a oferit însă foarte puține idei noi de politică publică, s-a contrazis pe chestiuni esențiale, a denaturat fapte relevante și a abordat în mod substanțial doar puține dintre problemele pe care sondajele le indică drept cele mai presante pentru națiune. El s-a oprit frecvent pentru a se adresa veteranilor din sală și pentru a le oferi medalii, gesturi menite ca momente de spectacol pentru transmisia TV. Trump a inclus și o lungă și stranie digresiune despre meciul pentru aurul olimpic, câștigat recent de echipa masculină de hochei a SUA, ai cărei jucători au defilat în sala Camerei purtându-și medaliile. În urmă cu un deceniu, Trump a cristalizat o tendință mai veche din politica americană, contopind deliberat guvernarea cu divertismentul. Spectacolul lung și plictisitor de marți a arătat însă că el și-a pierdut până și capacitatea de a distra audiența. Ofensele - specialitatea nealterată Chiar dacă talentul lui Trump de a oferi divertisment celor care îl ascultă pare mult diminuat, capacitatea lui de a ofensa și de a rosti neadevăruri fără să clipească rămâne intactă. Trump a rostit un prim neadevăr, afirmând că a redus costurile asistenței medicale, într-un moment în care atacurile sale asupra subvențiilor din „Affordable Care Act” au dus, de fapt, la creșterea masivă a primelor plătite de mulți americani în ultimele două luni. Apoi, a făcut o digresiune, fără nicio legătură logică, pentru a ataca drepturile copiilor transgender și a susținut, cu o franchețe dezarmantă, că răpirea liderului venezuelean Nicolás Maduro și presiunile economice ulterioare exercitate de către administrația sa asupra statului sud-american - comparate de mulți cu un șantaj - ar crea noi oportunități pentru poporul venezuelean. Trump a mai susținut că refuzul democraților de a finanța Departamentul pentru Securitate Internă, din cauza „practicilor abuzive” de aplicare a politicilor de imigrație, ar fi avut consecințe în zonele afectate de viscolul de pe coasta de est din această săptămână, deoarece DHS nu a putut ajuta la deszăpezire. Agenția federală nu are însă nicio atribuție în acest sens. În stilul său caracteristic, Trump a dedicat o mare parte a discursului său atacurilor la adresa imigranților, pe care i-a denigrat în termeni ce evocă rețelele sociale, acolo unde președintele SUA își petrece o mare parte din timp. El a susținut că accidentele rutiere ar fi provocate de incapacitatea imigranților de a citi indicatoarele în limba engleză. I-a învinuit apoi pentru criminalitate, insistând asupra rănilor, durerii și morții suferite de victime ale violenței comise de imigranți fără acte - tragedii pe care administrația lui s-a grăbit timp de ani de zile să le exploateze în scop electoral. Poate cel mai halucinant dintre toate a fost însă momentul în care Trump a dat vina pe imigranți - în special pe cei din comunitatea somalo-americană din Minnesota - pentru importarea corupției în Statele Unite. El a reluat astfel teza cu conotații rasiste vehiculată anterior de către vicepreședintele său, JD Vance, potrivit căreia corupția ar fi o condiție congenitală a culturilor pe care imigranții le aduc cu ei în America. Construcția unei realități alternative Alocuțiunea prezidențială a mai scos în evidență un adevăr dureros: ruptura dintre discurs și realitatea economică percepută de americani. Afirmațiile privind reducerea costurilor medicale sau succesul politicilor tarifare sunt puse în contrast cu efectele negative resimțite de consumatori. Rata de aprobare a lui Trump a atins un nou minim: o agregare CNN a sondajelor recente indică un nivel surprinzător de scăzut, de 38%. Oportunitățile economice sunt insuficiente, iar inflația nu a scăzut așa cum a promis Trump. Tarifele vamale i-au lovit puternic pe consumatori, iar Trump pare hotărât să continue această politică chiar și după ce Curtea Supremă a SUA le-a respins printr-o decizie de săptămâna trecută. În acest context, cumpărătorii americani obișnuiți par, încă o dată, condamnați să plătească nota de plată. Civilitate vs polarizare Poate cel mai memorabil moment al unei seri ce poate fi considerată amară pentru democrația americană este cel în care Trump i-a atacat ostentativ pe rivalii săi politici. După ce a arătat cu degetul spre democrați în sala Camerei și i-a numit „nebuni”, Trump a spus: „Democrații ne distrug țara, dar i-am oprit chiar în ultima clipă.” Momentul în care Trump îi atacă direct pe democrați, în timp ce aceștia rămân așezați și nu reacționează, devine simbolic pentru o transformare mai largă: declinul civilității politice ca normă funcțională. În timp ce adversarii au ales să păstreze protocolul instituțional, președintele a preferat retorica confruntațională, convertind scena parlamentară într-o arenă de campanie. Această dinamică reflectă o mutație structurală a politicii americane: de la dezbatere la delegitimare. Într-un mod ce amintește de marile dictaturi, Opoziția nu mai este prezentată ca alternativă legitimă, ci ca o amenințare existențială pentru națiune. ››› Vezi galeria foto ‹‹‹