
curier.ro · Mar 2, 2026 · Collected from GDELT
Published: 20260302T141500Z
24 Patru ani de veto-uri repetate au transformat regula unanimității într-un instrument de negociere strategică. Cazul Ungariei arată cum un singur stat poate condiționa decizii vitale pentru securitatea europeană și cum această practică riscă să accelereze reforma arhitecturii decizionale a Uniunii. În timp ce restul Europei marca patru ani de la invazia rusă a Ucrainei, ministrul de externe al Ungariei, Péter Szijjártó, bloca la Bruxelles noul pachet de sancțiuni împotriva Rusiei și împrumutul de 90 de miliarde de euro pentru Kiev. Nu e nici o coincidență. Este modus operandi pentru regimul de la Budapesta care a trasnformat comemorările în oportunități personale. De fiecare dată când Europa a încercat să vorbească cu o singură voce despre războiul din Ucraina, Budapesta a folosit dreptul de veto ca pe un instrument de negociere. Scopul a fost cât se poate de clar pentru diplomația ungară care de fiecare dată a încercat să obțină concesii în dosare complet separate. Fonduri europene înghețate, proceduri de infringement, presiuni în dosarul statului de drept. Patru ani de război au pictat un tablou cât se poate de edificator. Ungaria a blocat sau a amenințat să blocheze tranșe militare din Fondul European pentru Pace, pachete de asistență macrofinanciară, deschiderea negocierilor de aderare, concluziile formale de extindere ale UE, sancțiuni împotriva Rusiei și, în ultimele săptămâni, un împrumut aprobat de șefii de stat și de guvern în decembrie 2025. De fiecare dată a existat o justificare diferită. Ba drepturile minorităților maghiare din Transcarpatia, fie lista neagră ucraineană pe care a intrat o bancă ungară, prețul gazelor sau conducta Druzhba, și dacă nu exista ceva la zi se invoca neutralitatea Ungariei. De fiecare dată rezultatul a fost același. Negocieri, concesii, deblocare parțială și reluarea ciclului câteva luni mai târziu. Ceea ce face această strategie remarcabilă nu este cinismul ei (cinismul nu e atât de rar pe cât s-ar crede în politica zilei), ci eficiența ei în interiorul unui sistem care a fost construit pe consens. Uniunea Europeană funcționează, în domenii-cheie, prin unanimitate. Un singur vot contra paralizează. Viktor Orbán a înțeles acest lucru mai bine decât orice alt lider european și a exploatat sistematic vulnerabilitatea structurală a blocului, în timp ce restul liderilor căutau formule diplomatice pentru a-l descrie fără să-l numească drept ceea ce știe toată lumea că este cu adevărat. Un risc de securitate în interiorul Uniunii Europene. Primul an de război, trezirea la realitate Pe 24 februarie 2022, tancurile rusești au intrat în Ucraina și Uniunea Europeană a înlemnit. Trezită din visul unei păci eterne, UE adoptă primele cinci pachete de sancțiuni rapid, aproape fără fricțiuni. Statele membre, șocate de amploarea invaziei, au vorbit efectiv cu o singură voce. Chiar și Ungaria a semnat. Unanimitatea a creat o iluzie pe care Bruxelles-ul a interpretat-o drept coeziune. A fost, în realitate, calculul unui om care înțelege că valoarea unui veto crește proporțional cu urgența celorlalți. Orbán nu a blocat nimic în primele luni. A vorbit despre pace, despre nevoia de negocieri, despre costurile sancțiunilor pentru economia maghiară, dar a semnat. A obținut, în schimb, ceva mai valoros decât orice veto. A trasat limitele negocierii pe care le-a stabilit așa cum a dorit. Practic, s-a demonstrat că unanimitatea de care UE are nevoie de mai mult decât poate admite public vine al pachet cu un preț. Momentul de cotitură a venit în noiembrie 2022. La două zile după ce Comisia Europeană a propus înghețarea a 7,5 miliarde de euro din fondurile europene destinate Ungariei, pentru nerespectarea statului de drept, Budapesta a devenit singurul stat membru care a refuzat să aprobe un pachet de 18 miliarde de euro de asistență financiară pentru Ucraina. Guvernul ungar și-a justificat poziția izolată prin preocuparea față de interesele vitale ale Ungariei și ale UE în cadrul politicii externe comune. Nu a spus niciun cuvânt despre fondurile înghețate, invitând Bruxelles-ul la negociere. Ca urmare a negocierilor, Comisia a redus suma înghețată de la 7,5 la 6,3 miliarde de euro, iar Orbán și-a retras veto-ul. La nici o lună după, în decembrie 2022, Orbán revine la opoziția față de mecanismul de împrumut comun Orbán a declarat că va continua să blocheze planul UE de împrumuturi comune pentru a finanța pachetul de 18 miliarde euro pentru Ucraina în 2023, invocând opoziția față de formula de finanțare, nu față de ajutorul în sine. Al doilea an de război, sistematizarea metodei Baletul continuă în mai 2023 când Ungaria a blocat al optulea pachet de asistență al UE pentru Ucraina, în valoare de 500 milioane euro prin EPF, fondul folosit pentru a rambursa statelor membre echipamentele militare trimise la Kiev. În același timp, Budapesta a amenințat că va bloca și al 11-lea pachet de sancțiuni împotriva Rusiei pe motivul că banca OTP a fost inclusă pe lista ucraineană a „sponsorilor de război”. Scandalul OTP a fost declanșat de agenția ucraineană anticorupție care a inclus banca OTP pe lista „sponsorilor internaționali de război”, ceea ce a infuriat Budapesta și a declanșat un conflict diplomatic bilateral, cu Bruxelles prins la mijloc. Nu a contat că OTP continua să opereze în Rusia și că recunoștea regiunile separatiste. Ungaria a condiționat deblocarea asistenței militare de eliminarea băncii de pe această listă și de garanții că nu va fi relistată. OTP a fost eliminată de pe listă în octombrie 2023, dar Ungaria a menținut veto-ul, argumentând că are nevoie de garanții necondiţionate că situația nu se va repeta. Așa că în decembrie 2023 Orbán a votat ămpotriva pachetul financiar de 54,5 miliarde de dolari (circa 50 miliarde euro) la summit-ul Consiliului European din decembrie 2023. Nu acontat că Putin a celebrat public decizia ungară. Orbán a solicitat retragerea aderării Ucrainei de pe agenda summit-ului, a blocat pachetul financiar și a menținut veto-ul pe cele 500 de milioane din EPF. Al treilea an de război, soluții creative, escaladarea pozițiilor și noul președinte al Europei Ca urmare a pozițiilor de blocaj, liderii Germaniei, Franței și Italiei l-au presat direct pe Orbán, iar acesta a cedat în cele din urmă. S-au convenit revizuiri bugetare suplimentare. Orbán a renunțat la blocadă împotriva Ukraine Facility, aprobată de Consiliu pe 28 februarie 2024. Designul instituțional a inclus un raport anual al Comisiei și o revizuire după doi ani, concesii care urmăreau să satisfacă parțial cererile ungare. Soluția includea și 10,2 miliarde deblocate pentru Budapesta. Strategic, Viktor Orbán a ales „pauza de cafea” la votul pe aderare, absență care a permis adoptarea cu 26 de voturi în loc de 27. Parlamentul European a dat în judecată Comisia pentru această cedare. Vara avea să vină cu noi surprize pentru statele membre. În iulie 2024, Orbán a transformat Președinția rotativă a Consiliului, deținută de Ungaria în semestrul II al anului, în platformă de politică externă proprie. Ca un ”adevărat” președinte al Uniunii Europene a vizitat Kiev, Moscova, Beijing, Florida în zece zile. „Misiunile de pace” l-au prezentat drept noua voce a Europei, fără nici un mandat și fără a avea o funcție propriu-zisă. Ca atare, Comisia Europeană a decis să boicoteze reuniunile informale ale Consiliului organizate la Budapesta, prima dată în istoria instituției când o Președinție rotativă era tratată astfel. Întâlnirile miniștrilor au fost mutate la Bruxelles. Și tot în 2024, după alegerile europarlamentare, devine Viktor Orbán unul dintre fondatorii Patriots for Europe care devine al treilea grup din Parlamentul European ca mărime, cu 84 de eurodeputați din 12 state membre. De la un paria în Parlamentul European își rezolva peste noapte o problemă strategică. Din 2021, când Fidesz plecase din PPE, partidul a trebuit să se descurce izolat în Parlamentul European fără puterea necesară a unui grup politic. Acum conduce a treia forță legislativă a Uniunii. Al patrulea an care premerge alegerile electorale din Ungaria Viktor Orbán s-a demonstrat un politician norocos atunci când vine vorba de crize care îi pot da o mână de ajutor. După ce a exasperat un continent întreg, în decembrie 2025, la reuniunea Consiliului European, se ajunge la un acord politic unanim pentru un împrumut de 90 miliarde euro în favoarea Ucrainei pentru 2026–2027. Budapesta a acceptat acordul politic, dar a semnalat că nu va participa la schema de finanțare. După o lună, în ianuarie 2026 aduce criza Druzhba în care ca urmare a unui atac rusesc cu drone a fost grav avariată infrastructura conductei de petrol în zona Lvov, ceea ce face ca fluxul de petrol rusesc spre Ungaria și Slovacia să fie oprit. Atât Ungaria cât și Slovacia au dat vina pe Ucraina pentru întreruperea livrărilor. Ministrul de externe al Ungariei, Péter Szijjártó, a calificat oprirea tranzitului drept „un șantaj politic clar” din partea Ucrainei, menit să crească prețurile la carburanți înaintea alegerilor parlamentare ungare din aprilie 2026. Așa că Ungaria a decis să blocheze pachetul XX de sancțiuni anti-ruse, să blocheze împrumutul de 90 miliarde euro pentru Ucraina, să oprească exporturilor de motorină spre Ucraina și să amenințe cu oprirea exporturilor de electricitate în condițiile în care furnizează aproape jumătate din importurile de electricitate ale Ucrainei. Alegerile parlamentare în Ungaria sunt programate pentru 12 aprilie 2026. Orice e posibil.