Diplomație : În fața tăvălugului Trump , Uniunea Europeană își pierde capacitatea de reacție

euractiv.ro · Feb 26, 2026 · Collected from GDELT

Full Article

AcasăEuropa 08:34 actualizat: 08:42 Statele membre ale UE conduse de populiști naționaliști împărtășesc în mare măsură agenda lui Donald Trump și nu mai ezită să joace pe cont propriu, chiar dacă acest lucru înseamnă supunere față de americani, scrie „Liberation” (Franța). De câteva săptămâni, UE dă semne îngrijorătoare de divizare în fața Statelor Unite conduse de Donald Trump, ideologia părând să prevaleze acum asupra apărării intereselor naționale și europene. Într-adevăr, populiștii de dreapta conduc mai multe state membre, precum Italia, sau au o influență tot mai mare în viața politică națională, ca în Franța sau Germania, și împărtășesc în mare parte obiectivele ideologice ale mișcării „Maga” („Make America Great Again”): naționalism, suveranism, respingerea imigrației, autoritarism, conservatorism social. „Unitatea europeană, care a rezistat destul de bine până acum, este pusă la încercare, chiar dacă deocamdată nu există o ruptură clară între noi”, regretă un diplomat european. Episodul „Board of Peace” a fost deosebit de revelator pentru aceste linii de fractură. Acest „Consiliu al Păcii”, lansat de Trump cu scopul de a submina Națiunile Unite, reunește în principal țări autocrate sau populiste, printre care și două state ale Uniunii, Ungaria și Bulgaria. Prim-miniștrii acestor două țări s-au deplasat la Washington pe 19 februarie pentru inaugurarea „Board”-ului, ceea ce este deja problematic, în condițiile în care Uniunea respinge principiul acestuia. Dar, și mai stânjenitor, alte zece țări ale Uniunii (Germania, Italia, România, Cehia, Slovacia, Grecia, Cipru, Polonia, Austria, Croația) au trimis „observatori” (la nivel de funcționari), unele de teamă să nu-l supere pe Trump, precum Berlinul; altele din convingere, precum Bucureștiul și Roma, care și-au trimis miniștrii de externe. Italianul Antonio Tajani purta în mână celebra șapcă roșie Maga… În total, 12 țări din 27, în condițiile în care Regatul Unit, care nu este membru al UE, a boicotat această farsă. Cel mai grav este că Ursula von der Leyen, președinta germană a Comisiei, aflând că Berlinul va fi prezent, a decis să o trimită ca observator la Washington pe croata Dubravka Suica, comisara responsabilă pentru Mediterană. Și aceasta în ciuda opoziției Kajei Kallas, Înaltul Reprezentant al Uniunii Europene pentru Afaceri Externe și Politica de Securitate, care le-a transmis statelor membre că nu este „o idee bună”. De altfel, majoritatea statelor membre au reacționat indignate, Ursula von der Leyen neavând niciun mandat din partea Consiliului miniștrilor. „Declin civilizațional” Nu este vorba doar de un simplu episod, remarcă un diplomat european, ci de un semnal. Nu doar că majoritatea țărilor europene nu reușesc să accepte sfârșitul relației transatlantice, precum cancelarul german Friedrich Merz, care înmulțește discursurile despre sfârșitul „Pax Americana”, dar multe împărtășesc ideologia trumpistă privind „declinul civilizațional” al Europei. Pentru a-l opri, Washingtonul are ca soluție să pună capăt Uniunii, considerată un instigator la un conflict cu Rusia, și a o transforma într-un „grup de națiuni suverane aliniate”, sprijinind „partidele patriotice europene”, singurele care vor să „apere democrația autentică, libertatea de exprimare și afirmarea fără complexe a caracterului și istoriei proprii fiecărei națiuni europene”, după cum afirmă „strategia de securitate națională” americană publicată în decembrie. Americanii exploatează brutal aceste diviziuni europene. Aparatul diplomatic american nu mai ezită să intervină cu aroganță în afacerile interne ale statelor membre, asemenea „lupilor războinici” chinezi în timpul pandemiei CoViD. Astfel, Charles Kushner, ambasadorul Statelor Unite la Paris, a declarat pe X că „extremismul violent de stânga este în creștere, iar rolul său în moartea lui Quentin Deranque demonstrează amenințarea pe care o reprezintă pentru siguranța publică”. Replica șefului diplomației franceze, Jean-Noël Barrot, a fost imediată: „Franța nu are nicio lecție de primit în materie de violență, mai ales din partea internaționalei reacționare”. După ce a refuzat, pentru a doua oară, să se prezinte la convocarea Ministerului de Externe francez, Kushner a fost informat că nu va mai avea acces la membrii guvernului, ultimul pas înainte de a fi declarat „persona non grata”. În cele din urmă, americanul și-a moderat tonul. Colegul său din Belgia, Bill White, a fost și el convocat pentru că a acuzat Belgia de antisemitism sistemic pe 16 februarie, fiind indignat că trei ultrareligioși evrei au fost urmăriți penal pentru circumcizii efectuate fără respectarea normelor sanitare belgiene. El a anunțat, de asemenea, că liderul partidului socialist flamand, Conner Rousseau, va avea interdicție de intrare în Statele Unite pentru că a comparat acțiunile ICE, poliția americană pentru imigrație, cu ascensiunea nazismului. În Polonia, ambasadorul Thomas Rose a decis să rupă orice contact cu președintele Parlamentului, Wlodzimierz Czarzasty, pentru că a spus că Trump „nu merita Premiul Nobel”, ceea ce a provocat reacția indignată a premierului Donald Tusk. Presiunea americană Imixtiunile nu par să înceteze. Potrivit site-ului „La Matinale européenne”, Kaja Kallas i-a avertizat pe comisarii europeni, pe 10 decembrie, cu privire la „riscul de ingerință” al Statelor Unite „în procesele electorale din cadrul Uniunii”. De altfel, Elon Musk, proprietarul platformei X, servește deja această agendă prin algoritmii săi care favorizează extremele, fără ca Comisia să reacționeze încă, deși are mijloacele necesare. Dar și aici predomină prudența. Presiunea americană asupra Europei, devenită un adversar sistemic al Statelor Unite, se exercită în toate domeniile. S-a văzut acest lucru prin taxele vamale impuse europenilor în iulie, la Turnberry, în Scoția, un acord dezechilibrat încheiat sub presiunea Berlinului și Romei pentru a limita pierderile. Problema este că această capitulare nu a servit la nimic: renunțând să lupte, așa cum a încurajat-o Franța, fără să aștepte decizia Curții Supreme, Uniunea se află astăzi în aceeași situație ca înainte și este tratată mai rău decât China, ceea ce este paradoxal. Iar acum, în loc să anuleze acordul, așa cum cere Parlamentul European, Ursula von der Leyen așteaptă „clarificări” din partea americanilor, care tocmai au impus Uniunii taxe vamale de 15%… Dar Berlinul și Roma nu vor să supere Statele Unite, prima din motive economice, a doua din motive economice și ideologice. Agenda Maga În același timp, Statele Unite își mențin presiunea pentru a demonta legislația digitală europeană și amenință Uniunea cu represalii dacă Comisia ar adopta o „preferință europeană”, așa cum intenționează, în cadrul Industrial Accelerator Act, menit să protejeze tehnologiile verzi și alte sectoare strategice. Washingtonul dorește, de asemenea, eliminarea acestei preferințe din programul SAFE, care vizează reînarmarea Europei cu echipamente non-americane. În aceste condiții, este de înțeles că aliații americani din Uniune nu mai ezită să se afirme în serviciul agendei Maga. Astfel, Ungaria lui Viktor Orbán a depășit o limită, opunându-se luni împrumutului de 90 de miliarde de euro pe care Uniunea trebuie să-l acorde Ucrainei pentru a evita falimentul și pentru a continua lupta împotriva Rusiei, împrumut la care, de altfel, nu participă. De asemenea, împreună cu Slovacia lui Robert Fico, a împiedicat adoptarea celui de-al 20-lea pachet de sancțiuni împotriva Moscovei, iar aceste două țări amenință să blocheze reînnoirea celorlalte pachete (care are loc la fiecare șase luni). Aceste fisuri, care nu sunt încă rupturi definitive, ridică întrebări cu privire la capacitatea Uniunii de a face față tăvălugului american și de a reacționa unitar. Acest lucru se vede și în domeniul apărării, unde fiecare acționează pe cont propriu, ceea ce riscă să accentueze și mai mult slăbiciunea europeană. Există motive de îngrijorare, cu atât mai mult cu cât populiștii europeni ar putea câștiga alegerile în mai multe țări-cheie, precum Franța sau chiar Germania. Slăbiciunea actuală s-ar putea transforma într-o catastrofă. Sursa: Rador radio România Taguri